Bazele
sunt compuşi anorganici ce conţin în compoziţia lor ioni pozitivi de metal şi ioni negativi hidroxid (HO–).
Exemple: NaOH, KOH, Ca(OH)2, Al(OH)3.
Formula generală a bazelor este Me(OH)n, unde n este valenţa metalului.
Clasificare
Bazele pot fi clasificate după solubilitatea lor în apă, astfel:
– Baze solubile, care se dizolvă în apă, cum ar fi NaOH, KOH, Ba(OH)2;
– Baze insolubile, care nu se dizolvă în apă, de exemplu Zn(OH)2, Fe(OH)3, Al(OH)3.
Proprietăţi fizice
1. Stare de agregare – La temperatură obişnuită bazele sunt substanţe solide albe sau colorate.
NaOH, KOH, Ca(OH)2, Al(OH)3, Zn(OH)2 – sunt baze de culoare albă
Fe(OH)3 – brun-roşcat;
Cu(OH)2 – albastru;
Ni(OH)2 – verde.
2. Punctele de topire ale bazelor sunt foarte ridicate, iar multe baze se descompun prin încălzire. De exemplu hidroxidul de bariu se topeşte la +408 oC, iar hidroxidul de sodiu se topeşte la +322 oC.
3. Solubilitatea bazelor în apă variază în limite largi.
– NaOH şi KOH sunt uşor solubile în apă;
– Ca(OH)2, Mg(OH)2, Ba(OH)2 sunt puţin solubile în apă;
– Cu(OH)2, Fe(OH)2, Zn(OH)2, Al(OH)3 sunt insolubile în apă.
Soluţiile apoase ale bazelor uşor solubile sunt leşioase (lunecoase la pipăit) şi caustice (produc arsuri).
Soluţiile apoase ale bazelor conduc curentul electric.
Utilizări
În laborator bazele se folosesc pentru neutralizarea şi dozarea acizilor, şi în procesele de sinteză a bazelor insolubile şi a sărurilor.
NaOH ( soda caustică) se mai poate utiliza la obţinerea săpunurilor şi a detergenţilor, la rafinarea produselor petroliere etc.
Ca(OH)2 (var stins) se utilizează în construcţii la obţinerea mortarului, la zugrăvit, la rafinarea zahărului, sau pentru identificarea CO2 în laborator
