Un parfum este un amestec lichid de uleiuri aromatice sau compuși aromatici, de fixativi și de solvenți, utilizat pentru a da corpului uman, unor obiecte sau unui spațiu un miros plăcut.
Cuvântul parfum, folosit în zilele noastre, provine din limba latina „per fumus” și înseamnă „prin fum”. Parfumeria, sau arta preparării parfumurilor, a luat naștere în Mesopotamia antică și Egipt și a fost rafinat în continuare de Romani și Perși.
Primul chimist înregistrat ca preparatoare de parfumuri a fost o femeie pe nume Tapputi. Ea a distilat flori, uleiuri și obligeană, cu alte aromatice, iar apoi le-a filtrat și le-a pus înapoi, repetând procedura de nenumărate ori.
Un chimist arab, Al-Kindi (Alkindus), a scris, în secolul al nouălea, o carte despre parfumuri, pe care a denumit-o: „Cartea Chemist a parfumurilor și distilării”. Aceasta conține peste o sută de rețete pentru uleiuri aromate, balsamuri, ape aromatice și înlocuitori sau imitații de medicamente scumpe. Cartea descrie, de asemenea, 107 de metode și rețete pentru prepararea parfumurilor și echipamentele pentru prepararea parfumurilor, cum ar fi alambic. Medicul persian musulman, Avicenna (cunoscut și ca Ibn Sina) a introdus procesul de extragere a uleiului din flori prin distilare, astăzi aceasta fiind cea mai frecventă procedură, experimentând în primul rând cu trandafiri. Până la descoperirea lui Avicenna, parfumurile lichide erau amestecuri de uleiuri și sfărâmate sau petale. Ambele materii prime și tehnologia de distilare a influențat semnificativ parfumeriile de vest și evoluția științifică, în special proprietățile chimice.
Obținerea parfumurilor sintetice se face prin metoda sintezei organice și purificare. În cazul parfumurilor naturale, procesul este mult mai indelungat si complex, necesitând multe metode de extragere a compușilor aromatici din materia primă.
Extragerea folosind dioxid de carbon lichid este o tehnică relativ nouă de extragere a compușilor din materia primă. Datorită temperaturii scăzute și a lipsei reactivității solventului folosit, compușii extrași folosind această tehnică își păstrează foarte bine mirosul original.
Depozitarea parfumurilor
Parfumurile se pot degrada in prezența temperaturilor ridicate, luminii, oxigenului si a prafului. O sticlă de parfum iși poate menține aroma pentru mulți ani de zile, cât timp este bine depozitată. Prezenta oxigenului în pulverizator poate afecta in timp mirosul parfumului. Temperatura ideală de depozitare a unui parfum este între 3 si 7 grade Celsius.
Piersicile în parfumerie -materii prime
Piersica este poate unul dintre primele fructe ale căror aroma a fost recreata de parfumieri. Acest lucru a devenit posibil datorită apariției unei substanțe numite γ-undecalactonă. Coaja catifelată de piersică încălzită de soare pe care o miroși în legendarul Guerlain Mitsouko este γ-undecalactonă.
Lactonele joacă un rol foarte important în mirosul de piersici, dar în natură sunt în principal lactone cu un număr par de atomi de carbon: γ-hexalactonă, γ-octalactonă, γ-decalactonă, δ-decalactonă.
O notă palpabilă de lactonă/cetonă într-un context fructat denotă un miros de piersică ca în cazul Lancôme Trésor, Lancôme Poême, Dior Dolce Vita, Chanel Allure, Gucci Rush. Dacă profilul este mai floral, atunci putem simti „florile de piersic” în piramidă, ca în Lanvin Eclat d’Arpege, Amouage Dia sau Burberry Weekend.
