Sărurile sunt substanţe anorganice care sunt compuse din ioni de metal şi radicali acizi (sub formă de ioni negativi).

Exemple: NaCl, K₂S, CuSO₄, Ca(HSO₃)₂

 Clasificare

Sărurile se pot clasifica în funcţie de natura radicalului acid în :

a. Săruri neutre – care conţin radicali acizi neutri (fără hidrogen), de exemplu: NaCl, K₂S, CuSO₄;

b. Săruri acide – care conţin radicali acizi cu caracter acid (cu hidrogen), de exemplu: Ca(HSO₃)₂, Na₂HPO₃, NaH₂PO₃, KHS.

Proprietăţi fizice

1. Stare de agregare

La temperatură obişnuită, sărurile sunt substanţe solide albe (NaCl, CaCO₃, NaHCO₃) sau colorate (AgBr – galben, PbS -negru, PbI₂ – galben)

Sărurile au puncte de topire ridicate, iar unele săruri se descompun la încălzire.

2. Solubilitate

Solubilitatea sărurilor în apă variază în limite largi, unele fiind chiar insolubile în apă (AgCl, BaSO₄ etc).

Unele săruri, la evaporarea completă a soluţiilor apoase, înglobează în cristalele lor un anumit număr de molecule de apă formând cristalohidraţi. (CuSO₄^. 5 H₂O – piatră vânătă, CaSO₄^. 2 H₂O – ghips)

Prin încălzire cristalohidraţii pierd apa de cristalizare, proces care poate fi însoţit şi de modificări de culoare.

3. Conductibilitate electrică

În stare solidă, sărurile nu conduc curentul electric, dar soluţiile apoase ale sărurilor solubile conduc curentul electric.

Utilizări

NaCl se utilizează în alimentaţie şi în obţinerea unor compuşi cum ar fi: clor, hidrogen, HCl, NaOH.

CaCO₃ se foloseşte în construcţii.